Sufăr de mine în stadie funarală şi îmi înjectez vară uneori; mai ţin minte cum respiram. Pieptul îmi crăpa încetişor. Pupile lărgite, poate… Văd totul. Dar nu am lumină.
Nu e loc aici şi mă sparg în călduri – cred că aş fi putut avea febră dacă nu ardeam deja.
Am auzit cîndva cum inimile zvîcneau în fărîme: le răsturnam cu degetele picioarelor, arcuite animalic.
Eu nu mai am inimă.
Dar, apoi, nu aveam nici înainte.
Vreau să vomit simţire, dar sîngele mi-e absorbit de gresie – unde mi-e mormîntul? Ştiu că am lăsat cutiuţa la un capăt de mine, pentru a mă putea rostogoli înapoi, în vid.
Curios şi papetic, am mai fost acolo. Poate singur, sau poate cu tine, dar îmi evadează literele de sub cerul amintirii.
Perdeaua tremură în infernul minor al vîntului.
Da, cred că e novembre.
Cineva spunea că există un ceas doar al plecărilor. Să vin la tine? Mai lasă-mi o ţigară, Diavole.
Vreau să mai ard…
5 comments
Comments feed for this article
September 11, 2010 at 12:54 AM
Mishuk
He-heee!
De când voiam să întâlnesc aşa ceva…
E atâta mister în perdeaua cenuşie a fumului de tigară răvăşit în întunecimea camerei goale…..Şi ce bine ne ascunde tristeţea când sufletul doare, odată cu fiecare fum ce ne arde intens pieptul zguduit de cutremurele inimii…de fumat poate ne mai lăsăm….de iubit niciodată!
October 1, 2010 at 11:52 AM
Sugar.
Sau, poate, de trăit. Sunt sigură că personajul meu va orbi doar cînd voi inceta a mai simţi.
Iţi mulţumesc mult. Fii invitatul meu în delir.
September 17, 2010 at 11:02 PM
suffocated(sau strangulata ta)
În cazul în care ai fost sinceră în partea “Eu nu mai am inimă.” vreau să-ți demonstrez contrariul. Și nu, nu o fac pentru că-mi ești colegă sau fiindcă aș vrea să te “consolez”, ci pentru că întradevăr ești o persoană deosită, inimă de proporți considerabil de mare, raportînd-o la acea a “fenomenelor”, cunoscuți drept oameni, și apoi ești talentată, inteligentă- o raritate în zilele noastre.Deci, dragă, lumea ar trebui să-ți stea la picioare, fără exagerări, sau doar puțin. Personal, cred că ești un fenomen care m-a influențat și pe care-l văd drept exemplu demn de urmat, mi-ai schimbat viața, acu sincer nu știu ce aș fi eu dacă n-ai fi venit într-a 5-a la noi. Cele mai sincere felicitări pentru ceea ce ești! Pupici! Zaharizato, te ador, sper că nu e nevoie să specific în ce mod!
P.S. Nu știu de ce am scris asta,……dar, na, am fost pur și simplu sinceră.
October 1, 2010 at 11:56 AM
Sugar.
Nu văd omul drept un material brut, e doar teribil prin imperfecţiunea lui… Deşi, cred că m-ai auyit răsturnand mitul perfecţiunii. Nici eu, nici tu, nici ceilalţi douăsprezece colegi orbi, nu vor ajunge cîndva la soare. Dar vom străluci, poate, unii.
Dacă te-ar fi putut ridica ceva din mine, atunci poate fi doar libertatea. Nu am religie, nu am bani, nu cred în om. Dar am cuvintele şi dacă mor, mă vor seca doar ele. Îţi mulţumesc, Veronica, dar tu ai putut zbura mereu şi vei fi veşnică, nu-ţi fie frică să mori zi de zi.
November 25, 2010 at 4:42 PM
Alinella
vreau sa fiu invitata ta in delir.
( e tare de tot postarea .
framinta.
in fum.